concubin

română

Etimologie

Din franceză concubin < latină concubinus.

Pronunție

• AFI: /kon.ku'bin/

Substantiv

Declinarea substantivului concubin
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	concubin	concubini
Articulat	concubinul	concubinii
Genitiv-Dativ	concubinului	concubinilor
Vocativ	concubinule	concubinilor

1. persoană care trăiește în concubinaj.

Cuvinte derivate

• concubină

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online