conductă

română

Etimologie

Din latină conductus.

Pronunție

• AFI: /kon'duk.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului conductă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conductă	conducte
Articulat	conducta	conductele
Genitiv-Dativ	conductei	conductelor
Vocativ	conductă	conductelor

1. țeavă, ansamblu de țevi din metal, beton, lemn etc. sau instalație destinate transportului fluidelor sau materialelor pulverulente, pe un anumit traseu.

Cuvinte compuse

• conductă electrică

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online