condur

română

Etimologie

Din turcă kundura.

Pronunție

• AFI: /kon'dur/

Substantiv

Declinarea substantivului condur
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	condur	conduri
Articulat	condurul	condurii
Genitiv-Dativ	condurului	condurilor
Vocativ	condurule	condurilor

1. (înv.) pantof femeiesc cu toc înalt, împodobit adesea cu broderii.

Cuvinte derivate

• conduraș

Cuvinte compuse

• condurul-doamnei

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online