confesor
română
Etimologie
Din franceză confesseur < latină confessor.
Pronunție
- AFI: /kon.fe'sor/
Substantiv
| Declinarea substantivului confesor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | confesor | confesori |
| Articulat | confesorul | confesorii |
| Genitiv-Dativ | confesorului | confesorilor |
| Vocativ | confesorule | confesorilor |
- preot care spovedește; duhovnic.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online