confesor

română

Etimologie

Din franceză confesseur < latină confessor.

Pronunție

• AFI: /kon.fe'sor/

Substantiv

Declinarea substantivului confesor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	confesor	confesori
Articulat	confesorul	confesorii
Genitiv-Dativ	confesorului	confesorilor
Vocativ	confesorule	confesorilor

1. preot care spovedește; duhovnic.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online