duhovnic

română

Etimologie

Din slavă (veche) duhovĩnikŭ.

Pronunție

• AFI: /du'hov.nik/

Substantiv

Declinarea substantivului duhovnic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	duhovnic	duhovnici
Articulat	duhovnicul	duhovnicii
Genitiv-Dativ	duhovnicului	duhovnicilor
Vocativ	duhovnicule	duhovnicilor

1. preot care spovedește pe credincioși; confesor.
2. (fig.) persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime.

Cuvinte derivate

• duhovnicesc

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online