conlocuire
română
Etimologie
Din a conlocui.
Pronunție
- AFI: /kon.lo.ku'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului conlocuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conlocuire | conlocuiri |
| Articulat | conlocuirea | conlocuirile |
| Genitiv-Dativ | conlocuirii | conlocuirilor |
| Vocativ | conlocuire | conlocuirilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online