conlucrătoare

română

Etimologie

Din conlucrător.

Pronunție

• AFI: /kon.lu.krə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului conlucrătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conlucrătoare	conlucrătoare
Articulat	conlucrătoarea	conlucrătoarele
Genitiv-Dativ	conlucrătoarei	conlucrătoarelor
Vocativ	conlucrătoareo	conlucrătoarelor

1. (înv.) colaboratoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online