conlucrătoare
română
Etimologie
Din conlucrător.
Pronunție
- AFI: /kon.lu.krə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului conlucrătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conlucrătoare | conlucrătoare |
| Articulat | conlucrătoarea | conlucrătoarele |
| Genitiv-Dativ | conlucrătoarei | conlucrătoarelor |
| Vocativ | conlucrătoareo | conlucrătoarelor |
- (înv.) colaboratoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online