conlucrător

română

Etimologie

Din a conlucra + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /kon.lu.krə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului conlucrător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conlucrător	conlucrători
Articulat	conlucrătorul	conlucrătorii
Genitiv-Dativ	conlucrătorului	conlucrătorilor
Vocativ	conlucrătorule	conlucrătorilor

1. (înv.) colaborator.

Cuvinte derivate

• conlucrătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online