consătean

română

Etimologie

Din con- + sătean.

Pronunție

• AFI: /kon.səˈte̯an/

Substantiv

Declinarea substantivului consătean
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	consătean	consăteni
Articulat	consăteanul	consătenii
Genitiv-Dativ	consăteanului	consătenilor
Vocativ	consăteanule	consătenilor

1. persoană care locuiește sau este originară din același sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta.

Cuvinte derivate

• consăteană

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online