sat
Etimologie
Origine îndoielnică. Probabil un amestec între cuvintele latine fossum („șanț”) și sătum, de la sĕro („a planta, a semăna”).
Pronunție
- AFI: /sat/
Substantiv
Declinarea substantivului sat | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | sat | sate |
Articulat | satul | satele |
Genitiv-Dativ | satului | satelor |
Vocativ | ... | ... |
- așezare rurală a cărei populație se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura.
- Sate și orașe.
- locuitorii dintr-un sat; sătenii, țăranii.
- țărănimea, cu specificul ei de viață economică și culturală.
Sinonime
- 1: (înv. și reg.) sălaș, (înv.) sălășluire
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- Satul lui Cremene sau sat fără câini = loc fără stăpân, fără control, în care oricine poate face ce dorește
- A se supăra ca văcarul pe sat = se spune celui care se supără (fără motiv) pe altul, dar supărarea este spre propria lui pagubă
- De la sat(e) = din mediul rural; de la țară
- A fi poșta satului = a umbla cu bârfeli
Traduceri
localitate rurală
|
Referințe
(bosanski)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
sat
- oră (unitate de măsură)
(hrvatski)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
sat