consecuție

română

Etimologie

Din latină consecutio.

Pronunție

• AFI: /kon.se'ku.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului consecuție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	consecuție	consecuții
Articulat	consecuția	consecuțiile
Genitiv-Dativ	consecuției	consecuțiilor
Vocativ	consecuție	consecuțiilor

1. înlănțuire, legătură.

Cuvinte compuse

• consecuția timpurilor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online