română

Etimologie

Din franceză contempler < latină contemplari.

Pronunție

  • AFI: /kon.tem'pla/


Verb


Conjugarea verbului
(se) contempla
Infinitiv a (se) contempla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) contemplu
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) contemple
Participiu contemplat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe