conventicul
română
Etimologie
Din franceză conventicule < latină conventiculum.
Pronunție
- AFI: /kon.venˈti.kul/
Substantiv
| Declinarea substantivului conventicul | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conventicul | conventicule |
| Articulat | conventiculul | conventiculele |
| Genitiv-Dativ | conventiculului | conventiculelor |
| Vocativ | conventiculule | conventiculelor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online