adunare
Etimologie
Din a aduna.
Pronunție
- AFI: /a.duˈna.re/
Substantiv
Declinarea substantivului adunare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | adunare | adunări |
Articulat | adunarea | adunările |
Genitiv-Dativ | adunării | adunărilor |
Vocativ | adunareo | adunărilor |
- acțiunea de a (se) aduna și rezultatul ei.
- (mat.) una dintre cele patru operații aritmetice, care constă în totalizarea mai multor numere într-unul singur.
- întrunire a mai multor persoane în scopul discutării unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane.
- concentrare a unor ființe într-un singur loc.
- (articulat, cu valoare de interjecție) semnul dat pentru strângerea într-o formație ordonată a unei trupe sau a unui grup organizat.
- culegere, colecție (de texte).
- (înv. și reg.) petrecere.
Sinonime
- 1: acumulare
- 2: adiționare, totalizare
- 3: întâlnire, întrunire
- 4: grup
- 6: colecționare, culegere, strângere
- 7: petrecere
Antonime
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
operație aritmetică prin care două sau mai multe numere se totalizează într-un singur
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online