Etimologie

Din a conviețui.

Pronunție

  • AFI: /kon.vje.ʦuˈi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
conviețuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conviețuire conviețuiri
Articulat conviețuirea conviețuirile
Genitiv-Dativ conviețuirii conviețuirilor
Vocativ conviețuire conviețuirilor
  1. faptul de a conviețui; coabitare.


Traduceri

Referințe