copolimer

română

Etimologie

Din franceză copolymère.

Pronunție

• AFI: /ko.po.li'mer/

Substantiv

Declinarea substantivului copolimer
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	copolimer	copolimeri
Articulat	copolimerul	copolimerii
Genitiv-Dativ	copolimerului	copolimerilor
Vocativ	copolimerule	copolimerilor

1. (chim.) polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuși diferiți.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online