corepetiție

română

Etimologie

Din germană Korrepetition.

Pronunție

• AFI: /ko.re.pe'ti.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului corepetiție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corepetiție	corepetiții
Articulat	corepetiția	corepetițiile
Genitiv-Dativ	corepetiției	corepetițiilor
Vocativ	corepetiție	corepetițiilor

1. repetiție făcută cu corepetitorul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online