repetiție
Etimologie
Din franceză répétition.
Pronunție
- AFI: /re.pe'ti.ʦi.e/
Substantiv
Declinarea substantivului repetiție | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | repetiție | repetiții |
Articulat | repetiția | repetițiile |
Genitiv-Dativ | repetiției | repetițiilor |
Vocativ | repetiție | repetițiilor |
- repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc.
- exercițiu făcut de către interpreți pentru pregătirea unui spectacol sau a unei audiții publice.
- reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse.
- procedeu sintactic-stilistic care constă în întrebuințarea de două sau de mai multe ori a aceluiași cuvânt sau a aceluiași grup de cuvinte, pentru a exprima durata, intensitatea, distribuția, progresia, succesiunea, periodicitatea sau pentru a sublinia o idee.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online