corepetitoare
română
Etimologie
Din corepetitor.
Pronunție
- AFI: /ko.re.pe.ti'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului corepetitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corepetitoare | corepetitoare |
| Articulat | corepetitoarea | corepetitoarele |
| Genitiv-Dativ | corepetitoarei | corepetitoarelor |
| Vocativ | corepetitoareo | corepetitoarelor |
- persoană care acompaniază la pian, la repetiție sau în concerte, recitaluri și spectacole, un instrumentist, un dansator etc.; repetitoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online