cornuleț

română

Etimologie

Din corn + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /kor.nu'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului cornuleț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cornuleț	cornulețe
Articulat	cornulețul	cornulețele
Genitiv-Dativ	cornulețului	cornulețelor
Vocativ	cornulețule	cornulețelor

1. diminutiv al lui corn.
2. (fig.) (rar) adaos, înfloritură, exagerare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cornetul
• cretonul

Referințe

• DEX '98 via DEX online