corn
 Vezi și : -corn, còrn, Còrn
|
.jpg) |
 |
 |
Etimologie
Din latină cǒrnu. Confer italiană corno, provensală corn, catalană corn, franceză corne, spaniolă cuerno și portugheză corno.
Pronunție
- AFI: /korn/
Substantiv
| Declinarea substantivului corn | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corn | coarne |
| Articulat | cornul | coarnele |
| Genitiv-Dativ | cornului | coarnelor |
| Vocativ | cornul | coarnelor |
- (zool., la animalele cornute) fiecare dintre cele două excrescențe de pe osul frontal al rumegătoarelor.
- (p.anal.) fiecare dintre cele patru organe tactile și vizuale ale melcului; fiecare dintre cele două excrescențe chitinoase de lângă ochii unor cărăbuși.
- (la sg.) substanță chitinoasă din care sunt constituite coarnele animalelor (folosită pentru fabricarea unor obiecte).
- (la pl.) nume generic dat părților unor construcții, organe de mașini, unelte etc. în formă de corn.
- (spec.) corn sau vas mic de lut prelungit cu o pană de gâscă prin care se scurge huma colorată, folosită în ceramica populară pentru decorarea vaselor.
- (la sg.) denumire dată unor formații anatomice cu aspect de corn.
- Corn uterin.
Cuvinte derivate
- cornaci
- cornar
- cornat
- corneci
- cornifica
- cornișor
- corniță
- cornos
- cornuleț
- cornurele
- cornuț
- cornări
- cornărit
- încornorat
Cuvinte compuse
Locuțiuni
Expresii
- A lua în coarne = (despre vite) a împunge cu coarnele; fig. a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva
- A scoate coarne = a deveni agresiv; a se obrăznici
- A fi mai cu coarne decât altul = a fi mai grozav decât altul
- A pune (cuiva) funia în coarne = a înșela, a amăgi (pe cineva), a-i impune (cuiva) voința
- A se lua în coarne cu cineva = a se încăiera, a se lua la harță
- A-și arăta coarnele = a-și manifesta răutatea, dușmănia
- A căuta (cuiva) în coarne sau a căuta (ori a se uita) în coarnele cuiva = a îndeplini toate gusturile, capriciile cuiva; a răsfăța
- A pune coarne = a călca credința conjugală; a înșela
- (pop.) Cel cu coarne = dracul
- Cornul abundenței = simbol al belșugului, reprezentat printr-un vas în formă de corn, umplut cu fructe și cu flori
Traduceri
fiecare din cele două excrescențe de pe osul frontal al rumegătoarelor
|
|
Substantiv
| Declinarea substantivului corn | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corn | cornuri |
| Articulat | cornul | cornurile |
| Genitiv-Dativ | cornului | cornurilor |
| Vocativ | cornule | cornurilor |
- (spec.) obiect făcut din corn sau în formă de corn, în care se păstrează praful de pușcă, sarea etc.; (p.ext.) conținutul acestui obiect.
- (gastr..) produs de panificație din făină albă, de mici dimensiuni și în formă de semilună.
- (reg.) colț, ungher, margine.
- (înv.) aripă de oaste, de tabără.
Sinonime
Traduceri
produs de panificație
Substantiv
| Declinarea substantivului corn | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corn | corni |
| Articulat | cornul | cornii |
| Genitiv-Dativ | cornului | cornilor |
| Vocativ | cornule | cornilor |
- (și în sintagma corn de vânătoare) instrument de suflat, folosit la vânătoare sau pentru chemări, semnalizări etc.
- (muz.) instrument muzical de suflat format dintr-un tub conic de alamă sau din alt metal.
- (la pl.) căpriorii casei.
Sinonime
- 1: (mil.) corn de vânătoare, (înv.) trompă
Cuvinte compuse
Traduceri
semnal de vânătoare
|
instrument de suflat
|
|
Etimologie
Din latină cornus.
Substantiv
| Declinarea substantivului corn | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corn | corni |
| Articulat | cornul | cornii |
| Genitiv-Dativ | cornului | cornilor |
| Vocativ | cornule | cornilor |
- (bot.) (Cornus mas) arbust sau arbore mic cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene și cu fructe roșii comestibile, ale cărui frunze se întrebuințează la vopsit.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
arbust
Referințe
- DEX '98 via DEX online