coropcar

română

Etimologie

Din coropcă (puțin folosit „ladă” < ucraineană) + sufixul -ар (-ar).

Pronunție

• AFI: /ko.rop'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului coropcar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coropcar	coropcari
Articulat	coropcarul	coropcarii
Genitiv-Dativ	coropcarului	coropcarilor
Vocativ	coropcarule	coropcarilor

1. (reg.) negustor ambulant.
2. (fam.) hoinar, vagabond.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online