vagabond

română

Etimologie

Din franceză vagabond < latină vagabundus. Confer italiană vagabondo.

Pronunție

• AFI: /va.ɡaˈbond/

Adjectiv

Declinarea adjectivului vagabond
	Singular	Plural
Masculin	vagabond	vagabonzi
Feminin	vagabondă	vagabonde
Neutru	vagabond	vagabonde

1. care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix.
2. de nimic, fără căpătâi.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului vagabond
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vagabond	vagabonzi
Articulat	vagabondul	vagabonzii
Genitiv-Dativ	vagabondului	vagabonzilor
Vocativ	vagabondule	vagabonzilor

1. om sau animal care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; om fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix.
2. om de nimic, fără căpătâi.

Cuvinte derivate

• vagabondă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online