cortelaș

română

Etimologie

Din cortel + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /kor.te'laʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului cortelaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cortelaș	cortelași
Articulat	cortelașul	cortelașii
Genitiv-Dativ	cortelașului	cortelașilor
Vocativ	cortelașule	cortelașilor

1. (reg.) persoană care ține în gazdă elevi sau care cartiruiește soldați; elev care stă în gazdă la cineva.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• castelor

Referințe

• DEX '98 via DEX online