cosí

Vezi și : cosi, Cosi, così, cosi'

catalană

(català)

Variante

• (înv.) cosín

Etimologie

Din occitană veche, care provine din latină cōnsōbrīnus („văr”), poate prin latină populară *cōnsōbrīnus primus. Confer occitană cosin și franceză cousin.

Pronunție

• (occidental) AFI: /koˈzi/, /kuˈzi/
• (oriental) AFI: /kuˈzi/

Substantiv

cosí m., cosins pl.

1. văr, verișor

Cuvinte derivate

• cosina
• cosinet

Cuvinte compuse

• cosí germà
• cosí nebot
• cosí prim, cosí segon
• cosí segon
• cosí tercer
• cosí valencià

Omofone

• cosir

Etimologie

Din cosir.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la preterit indicativ pentru cosir.
2. forma de persoana a III-a singular la preterit indicativ pentru cosir.

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din coser.

Pronunție

• AFI: /koˈsi/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la preterit indicativ pentru coser.