română

Etimologie

Din cotigă.

Pronunție

  • AFI: /ko.ti'ʤi/


Verb


Conjugarea verbului
cotigi
Infinitiv a cotigi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cotigesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cotigească
Participiu cotigit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (reg.) a schimba direcția; a coti.

Expresii

  • (rar) A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire


Traduceri

Anagrame

Referințe