cotoc

română

Etimologie

Din slavă (veche) kotŭka („pisică”) (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 77), sau mai probabil din slavă (veche) kotŭ („pisică”); cu sufixul -oc.

Cu alt sufix s-a format cotoi, s. m. („motan; traversă; mâner de ferăstrău”; argou, „crai”), cuvânt mai folosit decât cel anterior (după Pușcariu, Dacor., III, 1091; DAR; și Pușcariu, Lr., 281, de la *cătoi > latină cattus, cu influența slavă).

Pronunție

AFI: /koˈtok/

Substantiv

Declinarea substantivului cotoc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cotoc	cotoci
Articulat	cotocul	cotocii
Genitiv-Dativ	cotocului	cotocilor
Vocativ	cotocule	cotocilor

(pop.) cotoi.

Traduceri

Anagrame

Referințe

DEX '98 via DEX online