cocoța

română

Etimologie necunoscută.

Conjugarea verbului (se) cocoța
Infinitiv	a (se) cocoța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) cocoțez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) cocoțeze
Participiu	cocoțat
Conjugare	I

(v.tranz. și refl.) a (se) urca pe ceva, a (se) așeza pe un loc mai ridicat.
(v.tranz. și refl.) (fig.) a promova într-un post sau la o situație nemeritată.