Etimologie

Din franceză cotutelle.

Pronunție

  • AFI: /ko.tu'te.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cotutelă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cotutelă cotutele
Articulat cotutela cotutelele
Genitiv-Dativ cotutelei cotutelelor
Vocativ cotutelă cotutelelor
  1. tutelă deținută de două sau de mai multe persoane.


Traduceri

Anagrame

Referințe