courtier

engleză

Etimologie

Atestat în 1250-1300; din engleză medie courteour, care provine din anglo-normandă corteour < franceză veche cortoiier, din cort ‎(„curte”).

Pronunție

AFI: /ˈkɔrtiər/, /ˈkoʊrtiər/

Substantiv

courtier, pl. courtiers

(ist.) curtean
(fig.) curtean, curtezan

Cuvinte apropiate

court

Referințe

franceză

Etimologie

Din occitană corratier („geambaș, negustor de cai”).

Pronunție

AFI: /kuʁtje/

Substantiv

courtier m., courtiers pl.

(fin.) curtier, broker

Sinonime

(fin.) boursier

Cuvinte derivate

courtière

Expresii

courtier marron

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=courtier&oldid=868690”