covată

română

Etimologie

Din turcă kovata, kuvata.

Pronunție

• AFI: /ko'va.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului covată
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	covată	coveți
Articulat	covata	covețile
Genitiv-Dativ	coveții	coveților
Vocativ	covată	coveților

1. (reg.) albie.
2. ladă de scânduri în care curge făina la moară în timpul măcinatului.
3. vas în care se încarcă materialul dezagregat în unele mine metalifere.

Cuvinte derivate

• covățică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• avocat

Referințe

• DEX '98 via DEX online