Variante de scriere Vezi și : încarcă, încărcă

Etimologie

Din latină *incarricare (< carrĭcāre)

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kərˈka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) încărca
Infinitiv a (se) încărca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) încarc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) încarce
Participiu încărcat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva.
    Încarcă carul cu fân.
  2. a pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat.
  3. a introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv.
  4. (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi, a (se) umple (de...).
  5. (v.tranz.) (fig.) a exagera cu scopul de a înșela.
  6. (spec.) a adăuga prin înșelătorie un plus la socoteală.
    A încărcat nota de plată.
  7. (v.tranz.) a acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice.
    Încărcasem o baterie electrică.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-și încărca stomacul cu... = a mânca prea mult
  • A-și încărca sufletul cu... = a-și împovăra conștiința
  • A fi încărcat de ani = a fi în vârstă


Traduceri

Etimologie

Din încărca.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru încărca.

Referințe