crêpier

franceză

(français)

Etimologie

Din crêpe („clătită”) + -ier.

Pronunție

• AFI: /kʁɛ.pje/

Substantiv

crêpier m., crêpiers pl.

1. (gastr.) persoană care face sau vinde clătite
2. (spec.) tigaie folosită în gătirea clătitelor

Cuvinte derivate

• crêperie
• crêpière

Cuvinte apropiate

• crêpe

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire