cracare

română

Etimologie

Din a craca.

Pronunție

• AFI: /kra'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cracare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cracare	cracări
Articulat	cracarea	cracările
Genitiv-Dativ	cracării	cracărilor
Vocativ	cracare	cracărilor

1. procedeu industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră; cracaj.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carcera

Referințe

• DEX '98 via DEX online