creanță
Etimologie
Din franceză créance.
Pronunție
- AFI: /kreˈan.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului creanță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | creanță | creanțe |
| Articulat | creanța | creanțele |
| Genitiv-Dativ | creanței | creanțelor |
| Vocativ | creanță | creanțelor |
- dreptul creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva; (concr.) act care stabilește acest drept.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online