română

Etimologie

Din franceză prétendre (după întinde).

Pronunție

  • AFI: /pre'tin.de/


Verb


Conjugarea verbului
(se) pretinde
Infinitiv a (se) pretinde
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) pretind
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) pretindă
Participiu pretins
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a cere insistent un lucru.
    Pretind ajutor.
  2. (v.tranz. și intranz.) a susține, a afirma ceva cu tărie.
  3. (v.refl.) a-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are.
  4. (v.tranz.) (despre acțiuni, realizări) a avea nevoie de..., a impune ca o necesitate.
    Rezultatele bune pretind muncă asiduă.
  5. (v.intranz.) a consideraare dreptul (la ceva); a aspira în mod deschis.
    Nu pretinde să fie un geniu.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe