credulous

engleză

(English)

Etimologie

Atestat în 1576; din latină crēdulus ‎(„credul”), care provine din verbul crēdō ‎(„a crede”).

Pronunție

• AFI: /ˈkrɛdjələs/, /ˈkrɛdʒələs/

Adjectiv

credulous (comp. more credulous, sup. most credulous)

1. credul, naiv

   Jane is so credulous that she will believe anything her friends say.

2. (ieșit di uz) ușor de crezut, credibil

Sinonime

• 1: believing, dupable, gullible, naive, trustful, trusting, unworldly

Antonime

• 1: incredulous

Cuvinte derivate

• credulously
• credulousness

Cuvinte apropiate

• credulity

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary