crede

română

Etimologie

Din latină credere.

Pronunție

• AFI: /ˈkre.de/

Verb

Conjugarea verbului (se) crede
Infinitiv	a (se) crede
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) cred
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) creadă
Participiu	crezut
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a fi încredințat sau convins de un fapt, de existența sau de adevărul unui lucru.

   Cred că 2+2 fac 4.

2. (v.intranz.) a recunoaște dreptatea cuiva, a fi înțelegător față de durerea sau de suferința cuiva.
3. (v.tranz.) a socoti, a fi de părere, a-și închipui, a i se părea.

   Cred că n-a vorbit serios.

4. (v.intranz.) a avea încredere deplină în cineva sau în ceva; a-și pune toată nădejdea în cineva sau în ceva.

   E de crezut tot ce se spune despre el.

   Acest semn îl credem de bun augur.

5. (v.refl.) a avea despre sine o părere exagerat de bună; a fi îngâmfat.

   Se crede deșteaptă.

6. (v.intranz.) a admite existența lui Dumnezeu și a accepta dogmele bisericii.

   Credem în existența lui Dumnezeu.

Sinonime

• considera, socoti, bănui, presupune, prezuma
• (reg.) probălui
• (înv.) supoza

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

credibilitate credință credul credulitate crez crezare crezământ crezător crezut

incredul încredere încrezământ încrezător încrezut necrezut neîncredere neîncrezător

Cuvinte apropiate

• creanță
• credență
• credita
• creditor

Expresii

• A nu-i veni (cuiva) să creadă sau a nu-și crede ochilor (sau urechilor) = exprimă mirarea față de un lucru de necrezut

Traduceri

a fi convins de ceva

chineză: 相信 (xiāngxìn) (中文) khmeră: ជឿ (ភាសាខ្មែរ) (jeuə) croată: vjerovati (hrvatski) engleză: believe (English) esperanto: kredi (Esperanto) finlandeză: uskoa (suomi), arvella (suomi) franceză: croire (français) germană: glauben (Deutsch) greacă: θεωρήσει (Ελληνικά) ido: kredar (Ido) indoneziană: percaya (Bahasa Indonesia) italiană: credere (italiano)

japoneză: 信じる (しんじる, shinjiru) (日本語) latină: credere (Latina) neerlandeză: geloven (Nederlands) norvegiană: tro (norsk) poloneză: wierzyć (polski), sądzić (polski) portugheză: acreditar (português) em ; acreditar, crêr (português); acreditar em rusă: верить (verit’) (русский) slovenă: verovati (slovenščina) spaniolă: creer (español) suedeză: tro (svenska) turcă: inanmak (Türkçe)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru crede.

Referințe

• DEX online

---

corsicană

(corsu)

Etimologie

Din latină credere.

Pronunție

• AFI: /ˈre.de/

Verb

crede

1. a crede

Omonime

• creda

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat din credere.

Pronunție

• AFI: /'krede/

Verb

crede

1. forma de persoana a III-a singular la indicativ prezent pentru credere.

   română: (el/ea) crede