cromatare
română
Etimologie
Din cromat.
Pronunție
- AFI: /kro.ma'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului cromatare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cromatare | cromatări |
| Articulat | cromatarea | cromatările |
| Genitiv-Dativ | cromatării | cromatărilor |
| Vocativ | cromatare | cromatărilor |
- operație de acoperire a unor obiecte metalice cu o peliculă subțire, rezistentă la coroziune, compusă din cromați.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online