română

Etimologie

Din italiană metallico < latină metallicus, franceză métallique.

Pronunție

  • AFI: /me'ta.lik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
metalic
Singular Plural
Masculin metalic metalici
Feminin metalică metalice
Neutru metalic metalice
  1. făcut din metal, de metal.
  2. care are însușiri ca ale metalului, care are luciul sau culoarea metalului.
  3. (despre sunete, zgomote) produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal; cu rezonanță (ca) de metal.
  4. (fig.) pătrunzător; aspru, strident, dur.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe