crucișătură

română

Etimologie

Din a (în)crucișa + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /kru.ʧi.ʃə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului crucișătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crucișătură	crucișături
Articulat	crucișătura	crucișăturile
Genitiv-Dativ	crucișăturii	crucișăturilor
Vocativ	crucișătură	crucișăturilor

1. (reg.) încrucișare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online