română

Etimologie

Din în + cruciș.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kru.ʧi'ʃa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) încrucișa
Infinitiv a (se) încrucișa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) încrucișez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) încrucișeze
Participiu încrucișat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune, a așeza cruciș; a cruci.
    Își încrucișase picioarele.
  2. (v.refl. recipr.) a trece unul pe lângă altul, venind din direcții diferite.
  3. (despre drumuri) a se întretăia.
  4. (v.intranz.) (franțuzism, despre nave) a naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație; p. gener. a naviga.
  5. (v.tranz.) a împerechea diferite animale sau plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare.
    A încrucișa diverse rase de animale.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A încrucișa brațele (pe piept) = a sta în inactivitate
  • A încrucișa săbiile = a începe lupta


Traduceri

Referințe