cruciță

română

Etimologie

Din cruce + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /kru'ʧi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului cruciță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cruciță	crucițe
Articulat	crucița	crucițele
Genitiv-Dativ	cruciței	crucițelor
Vocativ	cruciță	crucițelor

1. (rar) cruciuliță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cruciat

Referințe

• DEX '98 via DEX online