cubitus

română

Etimologie

Din franceză, latină cubitus.

Pronunție

• AFI: /'ku.bi.tus/

Substantiv

Declinarea substantivului cubitus
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cubitus	cubitusuri
Articulat	cubitusul	cubitusurile
Genitiv-Dativ	cubitusului	cubitusurilor
Vocativ	cubitusule	cubitusurilor

1. os lung care, împreună cu radiusul, formează scheletul antebrațului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online