cubitus
română
Etimologie
Din franceză, latină cubitus.
Pronunție
- AFI: /'ku.bi.tus/
Substantiv
| Declinarea substantivului cubitus | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cubitus | cubitusuri |
| Articulat | cubitusul | cubitusurile |
| Genitiv-Dativ | cubitusului | cubitusurilor |
| Vocativ | cubitusule | cubitusurilor |
- os lung care, împreună cu radiusul, formează scheletul antebrațului.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online