Variante de scriere Vezi și : formà, formá, formă, fôrma, formą, förmå, -forma

Etimologie

Din franceză former < latină formare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) forma
Infinitiv a (se) forma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) formez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) formeze
Participiu format
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da ființă și formă unui lucru; a face.
    Formează cadre de specialiști.
  2. (v.refl.) a lua ființă, a lua naștere.
  3. a educa, a crește.
  4. (despre mai multe elemente) a alcătui, a compune.
  5. a constitui, a reprezenta.
    Acest capitol formează partea esențială a lucrării.
  6. a confecționa forme de turnătorie, a îndeplini operația de formare.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din forma.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru forma.

Etimologie

Din formă.

Pronunție

  • AFI: /ˈfor.ma/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru formă.

Referințe





(català)

Etimologie

Din latină forma.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

forma f., formas pl.

  1. formă
  2. figură





(italiano)

Etimologie

Din latină forma.

Pronunție


Substantiv

forma f., forme pl.

  1. formă
  2. figură
  3. mulaj

Cuvinte apropiate





(Latina)

Etimologie

Din greacă μόρφα (morpha).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
forma
f. Singular Plural
Nominativ forma '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. formă
  2. figură





(magyar)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

forma

  1. formă
  2. formular





(español)

Etimologie

Din latină forma.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

forma f., formas pl.

  1. formă
  2. figură

Cuvinte derivate