cucernicie

română

Etimologie

Din cucernic + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /ku.ʧer.ni'ʧi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului cucernicie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cucernicie	invariabil
Articulat	cucernicia	invariabil
Genitiv-Dativ	cucerniciei	invariabil
Vocativ	cucernicie	invariabil

1. evlavie, religiozitate, pietate, smerenie, cucerie.
2. (însoțit de un pronume posesiv) titlu care se dă preoților.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cucernicei

Referințe

• DEX '98 via DEX online