smerenie

română

Etimologie

Din slavă (veche) съмѣрѥниѥ (sŭmĕrjenije).

Pronunție

• AFI: /smeˈre.ni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului smerenie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	smerenie	invariabil
Articulat	smerenia	invariabil
Genitiv-Dativ	smereniei	invariabil
Vocativ	smerenie	invariabil

1. atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință.
2. (bis.) evlavie, cucernicie, pioșenie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online