cuibușor

română

Etimologie

Din cuib + sufixul -ușor.

Pronunție

• AFI: /kuj.buˈʃor

Substantiv

Declinarea substantivului cuibușor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuibușor	cuibușoare
Articulat	cuibușorul	cuibușoarele
Genitiv-Dativ	cuibușorului	cuibușoarelor
Vocativ	cuibușorule	cuibușoarelor

1. diminutiv al lui cuib; cuibuleț.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bucuroși

Referințe

• DEX '98 via DEX online