cuib
Etimologie
Origine incertă. Probabil din latină *cubium. Alternativ din greacă ϰλωβός (klovós, „cușcă”), prin intermediul unei forme latină *clubium. Există și posibilitatea ca latină *clubium să fi trecut din epoca romanică, la *collubium sub influența lui collŭvies („amestec de materiale”).
Pronunție
- AFI: /kujb/
Substantiv
| Declinarea substantivului cuib | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cuib | cuiburi |
| Articulat | cuibul | cuiburile |
| Genitiv-Dativ | cuibului | cuiburilor |
| Vocativ | cuibule | cuiburilor |
- culcuș făcut de păsări, de unele mamifere etc. pentru a se adăposti, pentru a depune ouăle, a cloci și a scoate pui.
- (fig.) locuință, sălaș; reședință.
- (fig.) (peior.; urmat de determinări) loc (ascuns) unde se ticluiește și de unde se propagă o acțiune potrivnică, dușmănoasă intereselor unei colectivități.
- Cuib de tâlhari.
- focar.
- groapă mică făcută în pământ, în care se seamănă legume sau cereale.
- mușuroi de pământ făcut, prin prășit, în jurul firelor de porumb, de cartofi etc.
- Cuib făcut la baza tulpinii porumbului, la prășit.
- Cuib de cartofi.
- spațiu restrâns în care se dezvoltă o îngrămădire de plante de același fel.
- Cuib de lăcrimioare.
- mulțime de fermenți de același fel care provoacă înăcrirea vinului, a borșului, a laptelui etc.
- loc adăpostit care asigură unei arme automate condiții bune de tragere.
Sinonime
- 1: vizuină, cuibar
- 2: adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș
- 4: focar
- 6: (agric.) mușuroi
- 8: maia
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A-și face cuibul = a-și face casă; a se stabili cu traiul
Traduceri
culcuș pe care și-l fac păsările pentru a depune ouă și a scoate pui
|
|
casa, încăpere în care trăiește cineva; locuință