cuiuț

română

Etimologie

Din cui + sufixul -uț.

Pronunție

• AFI: /kuˈjuʦ

Substantiv

Declinarea substantivului cuiuț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuiuț	cuiuțe
Articulat	cuiuțul	cuiuțele
Genitiv-Dativ	cuiuțului	cuiuțelor
Vocativ	cuiuțule	cuiuțelor

1. (reg.) cuișor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online