română

Etimologie

Din cui + sufixul -uț.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cuiuț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuiuț cuiuțe
Articulat cuiuțul cuiuțele
Genitiv-Dativ cuiuțului cuiuțelor
Vocativ cuiuțule cuiuțelor
  1. (reg.) cuișor.


Traduceri

Referințe